Alerg 24h pentru autism – o lecție despre voință, caracter și echipă!

De ani de zile particip la evenimentele importante de pe litoral, pentru a aduce în fața voastră momentele cele mai interesante. Fie că vorbim de mitinguri aviatice, evenimente muzicale, teatru de stradă sau competiții sportive, am încercat de fiecare dată să transmit prin text, dar mai ales prin intermediul fotografiilor, atmosfera degajată la evenimentele respective. De departe cele mai interesante din punct de vedere fotografic au fost întotdeauna competițiile sportive: Triathlon Challenge Mamaia, Maratonul Nisipului sau Color Run, care aduc la malul mării o energie extraordinară.

Recunosc cã la „Alerg 24h Autism Marea Neagră” nu am mai participat niciodată pânã acum, nici măcar pentru a surprinde câteva cadre, pentru cã din comunicatele despre manifestare nu se înțelegea care e finalitatea acesteia şi nici nivelul de anvergurã la care se poate ajunge. Dar, cum totul are un început, în urmă cu o lună de zile, un bun prieten m-a anunțat ca a înscris o echipă în cadrul acestui eveniment și că ar avea nevoie de cineva care să alerge câțiva km pentru o cauză caritabilă. Și, pentru că îmi plac provocările, am acceptat. Experiență de alergat nu pot să spun că aveam însă mersul pe munte din ultimii ani, pe trasee de 7-8 ore, m-au făcut să cred că, cu ceva antrenament, o șã reușesc să aduc câteva jetoane pentru echipă.

Un alt moment deosebit de important a fost acela în care am ajuns la sediul Centrului Marea Neagră, locul dezvoltat de Adrian Gemănaru pentru a susține copiii cu autism: dupã ce am vãzut cã în fiecare din cele 7 sãli câte un copil diagnosticat cu autism beneficia de terapie, fãcându-mã sã conştientizez amploarea fenomenului şi implicațiile pentru familii, am decis să mă implic cu toată forța în aceastã inițiativã. Pregătirea a constat în 16 ture de căte 5 km, desfăşurate pe parcursul unei luni, în apropierea evenimentului ajungând la ture de 10km și 15 km. Și, pentru că ideea competiției e aceea ca o echipă de 20 de oameni să alerge/meargă neîntrerupt 24h pe plaja din Mamaia, este necesară și o logistică care să susțină tot acest efort.  Cortul „Paradis Vacanțe de Vis” a fost montat cu ajutorul unor prieteni, în apropierea liniei de start, și a fost locul care în cele 24 de ore ale manifestãrii ne adunam forțele şi energiile.

Si iată că a sosit și ziua startului, o dimineață  de început de mai extraordinară, atât din punct de vedere meteorologic, cât mai ales al atmosferei din fața scenei. Nu credeam că o să reușesc să văd în Constanța peste 1000 de oameni frumoși, plini de vitalitate, care să se adune la startul unei competiții cu scop caritabil. Prima impresie a fost legată de organizarea impecabilă a unui eveniment de asemenea anvergură. Cele 60 de echipe înscrise s-au pregătit exemplar, organizarea de la „boxe” fiind în ton cu energia fiecareia dintre ele. Regulamentul competiției a fost unul cât se poate de simplu, și anume fiecare membru dintre cei 20 ai unei echipe trebuia să realizeze cât mai multe ture pe circuitul de 3km, aducând câte un jeton pe care-l introducea în urna echipei sale. Astfel, echipa care reușea la sfârșitul celor 24h să adune cât mai multe jetoane avea să fie declarată câștigătoare.

Echipa „Paradis Vacanțe de Vis”, din care cu mândrie am făcut parte, a intrat în competiție cu gândul de a ajunge la finalul cursei în prima jumătate a clasamentului, având în vedere că doar 3-4 concurenți mai participaseră la întreceri de alergare. Calculele matematice și antrenamentele anterioare m-au făcut ca înaintea începerii ultramaratonului să-mi impun un target de 100 km, pe care să-i realizez în 24h, însă cum teoria nu se potrivește cu practica, aveam să aflu după prima tură pe nisip că lucrurile nu stau chiar așa de simplu. Nisipul afânat, soarele, vântul pe timpul nopții au fost piedici extraordinare în calea celor care doreau să aducă cât mai multe jetoane în urna echipei. După un START entuziasmant, cei 1200 de alergători au început să se rarefieze pe traseu, iar alergarea să se transforme încet încet într-o luptă a fiecăruia cu propria-i voință. Singurele stimulente pe parcursul acestui ultramaraton au fost încurajările colegilor de la cort, cauza pentru care se alerga și, poate cel mai important, motivarea colegilor de echipă fără de care mulți ar fi renunțat. Este foarte greu de explicat acel moment în care vlăguit de forță ajungi la finish și coechipierii îți aduc aminte că mai bine decât 10 minute de pauză pot să-ți facă 30 minute de mișcare și încă un jeton introdus în urnă. Și lucrurile cam așa stăteau, după scurtele pauze de hidratare de 10-15 minute de la cort, primii pași erau pur și simplu imposibil de făcut, fiecare fibră de mușchi dorea să-și facă simțită prezența, fiecare articulație trosnea iar bășicile de la degete usturau înfiorător. Singurul remediu pentru toate aceste dureri era o nouă tură pe plajă, alături de echipă și de glumele colegilor. Dacă v-am povestit ce se întâmpla cu mușchii, pot să vă spun că în cap se făceau doar calcule: au trecut 14 ore și am făcut 60km, mă odihnesc o oră și în cele 9 rămase aș putea să mai aduc adun cei 40 km rămași, dar mă mulțumesc și cu 15km pentru că oricum mi-am depășit orice limită și picioarele nu mai rezistă. Dar așa cum v-am spus, în această cursă în care calculele nu se potrivesc cu starea din teren, mi-a fost imposibil să mă odihnesc o oră iar după 25 de minute plecam cu gândul la un nou target: 84km până la finish. Pe la răsăritul soarelui erau gata și cele două maratoane, așa că la orizont apărea o nouă ideea extraordinar de greu de realizat: 90km. Și, ce să vezi, alături de o colegă de echipă senzațională, am alergat ultimii pași pe covorul de finish unde am introdus jetonul cu numărul 30 pentru echipă dar mai ales pentru copiii cu autism care au atâta nevoie de ajutorul oricăruia dintre noi. Și nu o să vă povestesc aici despre oameni incredibli care au ALERGAT pe tot parcursul celor 24h, oameni care au făcut peste 150km cu un singur scop, acela de ajuta, ci o să-i FELICIT  pe cei care la 4 dimineața mergeau şchiopătând vizibil pe traseu în încercarea de a încheia încă 3km de cursă. Și îi FELICIT pentru că i-am văzut și la ora 6 și la 7 și tot așa până la finalul celor 24 de ore. OAMENI FORMIDABILI care merită tot respectul nostru.

Și poate că cel mai tare am suferit în cele 24 de ore nu de somn, nu de foame, nici de durerile de picioare ci pentru că nu puteam să fotografiez momentele impresionante pe care le întâlneam la tot pasul pe traseu, oameni care-și storceau și ultima picătură de energie pentru încă UN PAS! Extraordinar a fost și efortul voluntarilor din zona de hidratare și al echipelor de logistică de la corturile echipelor, care pe tot parcursul celor 24h i-au susținut pe cei aflați în competiție iar cuvintele: CEREȚI ORICE CĂ SE REZOLVĂ, nu erau doar vorbe goale! Și iată că avenit și finalul celor 24h, festivitatea de premiere fiind de-a dreptul impresionantă datorită faptului că toți cei care au participat îi vedeau pe câștigători ca pe niște adevărați EROI prin prisma numărului impresionant de kilometri adunați: 150km la femei și 168 km la bărbați. Probabil că în acest gen de competiție nu poți să-i privești decât cu mare respect pe cei care au reușit mai mult decât tine și cu siguranță că în mintea se năștea ideea că anul următor vei putea și tu mai mult.A fost o poveste frumoasă, excelent pusă în scenă de Adrian Gemănaru împreună cu sponsorii și echipa de voluntari. Sunt convins că vor exista mulți copii care se vor bucura de rezultatele acestei curse iar în anii viitori vom vedea mai mulți spectatori care să susțină măcar cu încurajări efortul participanților.Mulțumesc echipei „Paradis Vacanțe de Vis”, alături de care am obținut un extraordinar loc 16 cu 903 km parcurși! Pentru o primă participare la această competiție ne declarăm mulțumiți şi deja ne gândim la o poziție în primele 10 echipe pentru anul viitor!